Totul a plecat de când am început să dorm puţin, să mănânc în fugă şi să mă implic în construirea unei case pentru puşcăriaşi. Lipsa de sponsorizare m-a împins într-o strângere de fonduri continuă şi o construire continuă. După şase luni de abuz faţă de organismul meu, aveam dureri la orice mişcare. Nu puteam să mă dau jos din maşină fără ajutorul lui Al. Continuam să mă gândesc: Tot ce-mi trebuie este o noapte de somn bun şi îmi voi reveni. Dar nu s-a întâmplat aşa. în loc de aceasta, am început să iau Advil (un fel de aspirină, n. tr.), ca să scap de dureri.
În timp ce mă aflam într-o întrunire de comitet, la Institutul Weimar, dr. Vernon Foster a observat că încercam cu greu să mă ridic de pe scaun şi a întrebat: “Ce s-a întâmplat?” După o examinare rapidă, a spus: “Trebuie să mergi la doctor şi să-ţi faci nişte analize, Jane, dar pare să fie polimialgie reumatică.”
M-am întors acasă, am găsit un specialist şi am început un tratament medicamentos. Dar lună după lună, constatam că nu mă simţeam mai bine. Când doza a crescut şi mi-a fost dat un alt medicament ca să prevină hemoragia, m-am convins că nu asta era soluţia, aşa că l-am sunat pe doctorul Foster. El a fost dc acord şi, în loc să-mi prescrie medicamente, nti-a spus să merg pe jos 5 km. cinci zile pe săptămână, să beau mai mult de 2 litri dc apă pe zi, să dorm opt ore pe noapte, să mă odihnesc cu ochii închişi o oră în mijlocul zilei şi să nu mănânc nici un fel de produse lactate, grăsimi sau zaharuri.
Ştiţi ce face aceasta “bunei diete adventiste”? Te întoarce la natură. Aproape toate alimentele pe care le cumpărăm conţin produse animale, grăsimi hidrogenate sau zahăr. Am pus un container de gunoi uriaş în mijlocul bucătăriei şi l-am umplut cu tot ce am scos din frigider şi din dulapuri.
În 10 zile m-am simţit mai bine. În 30 de zile, schimbarea era semnificativă. După 90 de zile, cu greu îmi puteam aminti că fusesem bolnavă. Acum pot să-mi dau seama într-o oră dacă am mâncat ceva ce nu-mi face bine.
Sunt convinsă că există o cale care ni se pare bună, dar sfârşitul este durerea, boala, neputinţa şi, în cele din urmă, moartea.
Doar să ştii, fără să practici, nu este destul, fie în domeniul sănătăţii, fie în cel spiritual. “Doamne, ajutd-mă să fac, nu doar să vorbesc.”
Autor: Jane Sines – Devoțional de sănătate 1998 – ”Dacă vrei să trăiești”
