Epidemie de frică

AZSCuvin   February 27, 2012   Comments Off on Epidemie de frică

V-a fost vreodată frică? Nu vorbesc despre o frică de moment, cauzată de lătratul vreunui câine, de vorbirea în public sau sperietura zdravănă atunci când a apărut monstrul în mai toate filmele de groază; vorbesc despre o frică constantă, o frică de ziua de mâine, de sărăcie, că lumea se năruie, că toate merg din rău în mai rău. Aţi avut (sau aveţi) o astfel de frică?

Unele împrejurări care pot cauza această frică sunt pierderea unui părinte, pierderea partenerului de viaţă prin moarte sau divorţ, pierderea capacităţii de a relaţiona în societate în urma vreunui şoc, impresia că nu poţi duce o viaţă normală din cauza vreunei dizabilităţi sau boli. Când unul din aceşti eventuali factori este prezent, frica se poate manifesta, afectând perspectiva omului cu privire la el însuşi şi cu privire la viitor. Totul devine irelevant (sau aproape totul), bucuria îl ocoleşte, zâmbetul stă deoparte, iar încruntarea şi îngrijorările se manifestă vizibil pe fruntea săracului om.

Mulţi au avut o astfel de frică în anul 1933, în America. Douăsprezece milioane de oameni erau fără lucru. Cum aveau să-şi hrănească copiii? Cei ce aveau un loc de muncă şi câştigau nu mai mult de 10 cenţi pe oră se temeau că îl vor pierde. Cei ce mai aveau câteva provizii în bancă se temeau că băncile vor da faliment, aşa că au început să-şi ceară banii înapoi. Oamenii înspăimântaţi, în numai două săptămâni, au retras din sistemul bancar un miliard de dolari. Preşedintele Franklin D. Roosevelt ştia că trebuie să facă ceva. În data de 5 martie el s-a adresat poporului vorbind nu despre strategii de recuperare a deficitului, ci despre frică. „Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica însăşi!”, a spus el în acel discurs. A explicat cum frica paralizează, cum produce confuzie în minte, cum lasă omul fără speranţă şi interes pentru viaţa lui şi viitor.

Astăzi, când România se zbate în mijlocul crizei, oamenii se apropie de pragul în care neîncrederea şi disperarea decid să pună stăpânire pe om. Ce mai poate fi bun pe lumea asta când nu ai bani mai de nimic? Cum să te bucuri de familie şi natură? Frica este o boală împotriva căreia nu se găsesc în farmacii medicamente sau măşti de protecţie. Pentru îndepărtarea ei nu este nevoie de schimbarea condiţiilor de trai – acestea o pot doar amâna sau ascunde pentru un timp.

Dumnezeu este Singurul care poate gestiona o astfel de situaţie de criză. Şi dacă lucrurile vor merge din rău în mai rău, dacă o să câştige pesimismul din oameni, Sfânta Scriptură, Cenuşăreasa modernităţii, revine în decor cu un cuvânt spus de Mântuitorul, acum aproape 2000 de ani: „Să nu vi se tulbure inima: aveţi credinţă în Dumnezeu şi în Mine.” (Evanghelia după Ioan 14:1)

D.E

Comentarii