În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. Isaia 29,18
Orbirea era o boală serioasă şi răspândită în anticul Orient Apropiat. Deşi medicii acelor zile încercau diferite leacuri, puteau face doar foarte puţin. Orbirea era cauzată de vârsta înaintată, boli contagioase, boli venerice şi accidente la nivelul ochiului. Astăzi, ştim că multe cazuri de orbire sunt rezultatul unui cod genetic deficient.
Specialiştii în afecţiunile retinei cred că aceasta este şi situaţia mea. Am fost diagnosticat ca având lacrimi retinale. De fapt, am experimentat o serie de lacrimi şi, în cele din urmă, o completă dezlipire de retină timp de patru luni.
Acum, după şase luni de orbire la ochiul drept şi o serie de şapte intervenţii chirurgicale, ca şi după ce a trebuit să stau întins pe partea dreaptă şi apoi pe partea stângă, aproximativ-90% din 24 de ore, am început să văd puţin. Pot acum să simt mult mai mult cu orbul din zilele lui Isaia. Ce binecuvântare e să poţi vedea!
Poate unii dintre colegii şi prietenii mei se întreabă: “Cu ce a greşit?” “Cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui?” (Ioan 9,2). Este uşor să învinovăţeşti obiceiurile nesănătoase, ca fiind cauza bolii, dar aceasta nu e adevărat în fiecare caz. Nu ştiu sigur ce a cauzat orbirea mea, dar ştiu un lucru – mă rog şi sper pentru recăpătarea vederii, pentru că doctorii mi-au dat o rază de speranţă. Şi aştept cu nerăbdare ziua când cei orbi îşi vor recăpăta vederea, surzii auzul, iar cei bolnavi vindecarea deplină.
Din fericire, pentru miile de oameni care au probleme cu vederea, trăim în secolul al douăzecilea; microchirurgia, criochirurgia şi laserele oferă ajutor multora. Dar chiar şi cu aceste proceduri, vederea mea şi a dumneavoastră depind de capacitatea corpului de a se vindeca prin puterea divină a Creatorului nostru.
Când îmi dau seama cât de mult depind de Dumnezeu pentru vindecare, deseori mă gândesc la miracolul vederii şi al auzului, pe care le-am luat ca de la sine înţeles atât de mulţi ani. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte: “Urechea care aude şi ochiul care vede, şi pe una, şi pe celălalt, Domnul le-a făcut!” (Prov. 20,12).
Doamne, te laud pentru miracolul vederii şi auzului şi pentru promisiunea vindecării!
Autor: Stoy Proctor, Devoțional de sănătate 1998 – ”Dacă vrei să trăiești”
