(sub)Cultura telenovelelor

AZSCuvin   February 26, 2012   Comments Off on (sub)Cultura telenovelelor

Deşi România este, zice-se, o ţară săracă, a început să investească din ce în ce mai mult în ceea ce se cheamă Fenomenul Telenovelă. Că are sau nu ce mânca, ce bea şi cu ce se îmbrăca, astăzi, tot românul are cel puţin una sau două telenovele pe care le urmăreşte zi de zi cu sufletul la gură!

Şi ce dacă pe un canal de ştiri se anunţă că tocmai a fost un atentat cu bombă în autobuzul cu care faci naveta zilnic, acu’ doar n-o să pierzi (după ce ai aşteptat 148 de episoade) momentul când Mariei Isabela Robles del Castilio i-a revenit memoria. Ce contează că în acel autobuz au murit 10 oameni, nu-i bai, oameni mor în fiecare zi, pe când telenovela asta… ah, ai doar o şansă în viaţă să vezi cum duduia din ţara căpşunelor devine din fata săracă şi bătută de soartă o adevărată lady, capabilă să înveţe într-o săptămână trei limbi străine şi să devină expertă în computere. Ei, păi nu-i păcat să pierzi asemenea metamorfozare?

Mda… curat metamorfozare! De-ar şti fidelul telenovelist că unica metamorfozare care se produce este chiar a domniei sale! În loc să îţi foloseşti timpul, şi-aşa prea scurt, pentru a-ţi rezolva problemele, pentru a-ţi îmbunătăţi relaţiile cu ceilalţi sau pentru a mai citi ceva de calitate, stai şi absorbi mai ceva ca un burete tot ceea ce ţi se oferă pe tavă: sufleu de telenovelă românească sau coctail de telenovelă spaniolă cu actori portughezi!

Şi măcar dacă telenovelele ar prezenta de fiecare dată ceva nou şi interesant… Dar nu! Întotdeauna acelaşi scenariu şi aceiaşi actori!

Povestea… simplă! O fătucă săracă se îndrăgosteşte de el, prinţul frumos, bogat şi bun la suflet ca sarea-n ochi! După ce familia Făt-Frumosului îi face ei, o Claudia Schiffer sub acoperire, o mulţime de şicane expirate, ea se transformă în fata frumoasă şi bogată care, în final, se căsătoreşte cu prinţul. Ce penibil şi ce ridicol să vezi mereu aceeaşi poveste sau, altfel spus, un clişeu cu diferite titluri: „Dragoste nebună”, „Iubirea va învinge”, „Dragoste de dragoste” şi alte titluri la fel de profunde…

Nu putem să nu menţionăm superfinalul telenovelelor… atât de aşteptat şi de visat! Ultimul episod e, mai întotdeauna, episodul în care plânge românul nostru, de dragul Mariei şi al lui José, cum n-a plâns nici la înmormântarea propriei bunici. Eh, dar nu-i bai, că în ziua următoare o luăm de la capătaceeaşi Mărie cu altă pălărie!

Să nu uităm însă excepţiile! De exemplu, după ce urmăreşti 200 de episoade, draga de telenovelă se termină ca-n plop! Cică e cu final deschis, adică te pune pe tine, omul cu imaginaţie (ioc!)… să creezi finalul! Şi stai, şi meditezi, şi după 14 luni încă te mai întrebi: „Da’, oare chiar a murit Julia Maria sau nu? Ba parcă…

Ei, dragul meu cititor, şi-uite aşa mai pui un ban în buzunarul celor ce mint poporul cu televizorul! Şi măcar de ne-am trezi la un moment dat! Dar nu, se pare că telenovelele astea provoacă o dependenţă mai ceva ca heroina. Şi când telenovelelor li se reproşează că determină şi încurajează subcultura, se prezintă braşoave… ba pardon!… argumente de tipul:

  • Telenovela are întotdeuna un rol moralizator.
  • Telenovela ne oferă posibilitatea de a cunoaşte alte ţări, culturi, religii etc.
  • Telenovela a produs o creştere considerabilă a numărului vorbitorilor de limbă spaniolă.

Din nefericire pentru unii, a şti câteva cuvinte de genul: casar, amar, llorar, cantar nu înseamnă nici pe de parte că ştii limba respectivă! E nevoie de un vocabular puţin mai bogat şi de o ţârucă de gramatică. Întâmplător, gramatica limbii spaniole nu e cea mai uşoară! Având în vedere că există peste 200.000 de verbe iregulate, nu putem spune despre limba spaniolă că e chiar… floare la orejas! În ce priveşte posibilitatea de a cunoaşte alte culturi prin intermediul telenovelelor… e penibil! Oameni buni, puneţi mâna pe un ghid de cultură generală sau pe o carte care tratează cu adevărat subiectul care vă interesează şi o să ieşiţi mult mai câştigaţi!

Ridicole sunt de asemenea şi pseudo-sloganurile de tipul: „Urmăreşte telenovela ta!”, „Învaţă ce e dragostea cu eroii tăi preferaţi!” Nu doar că nu sunt adevărate, dar pur şi simplu te prostesc în faţă! Aşa că n-ar fi rău, dragul meu cititor, să filtrezi puţin programele T.V. Renunţă la drogul Telenovelă şi fă o cură de dezintoxicare: fierbe un morcov, ajută o bătrânică să treacă strada, sari coarda, fă o baie, mănâncă seminţe, orice… numai fă ceva util, ceva de calitate, ceva care să merite efortul şi timpul pierdut! Francisco de Goya spunea că somnul raţiunii produce monştri. Parafrazându-l, am putea spune că telenovelele produc monştri… adică oameni cu o gândire paralizată!

Aşadar, foloseşte fiecare moment pentru creşterea ta! Fereşte-te de cei care vând iluzii şi vise inimii tale şi… învaţă să fii demn!

 

P:S: Articolul de faţă se vrea un mic antidot împotriva ignoranţei, limitării şi prostiei agresive.

Geanina Bică

Comentarii