Până la capăt

AZSCuvin   February 27, 2012   Comments Off on Până la capăt

Pe vremea când la Televiziunea naţională rula filmul Dallas sau Santa Barbara, pentru unii era o provocare să te gândeşti că ar fi bine să nu scapi un episod. Nu că ar fi fost o mare pierdere (oricum, povestea devenea ca o broderie dar se avea grijă să se reamintească evenimentele trecute) dar putea fi o ruşine să-ţi lipsească din palmares episodul 543. Tot o provocare a fost (pentru unii) şi începerea şi finalizarea unor studii, luarea permisului auto, finalizarea unei prietenii într-o căsătorie.

De început un lucru, toată lumea ştie să-l înceapă dar să îl poţi termina, şi nu oricum, cine mai e în stare în ziua de azi când, cu crize pe toate planurile, te poţi reprofila de –n ori? Faci ceea ce aduce bani! Desigur expresia din titlu nu se poate aplica în toate situaţiile însă există unele domenii în care iresponsabilitate este cucoană importantă, modelând un caracter ciudat. Ca să fiu mai concret: cine a mai auzit ca un băiat să vorbească doar cu o fată, pe care să o şi iubească la culme şi apoi să se căsătorească cu ea? Doar n-a înebunit omul… Lasă-l să vadă şi el cât de frumos e să sari din floare-n floare, să te lauzi cu noile cuceriri, să nu-ţi mai fie nicicum să te reorientezi când cea dragă nu mai ţi-e dragă. Că doar asta e viaţa… o continuă glumă. Nici vorbă de stabilitate, gânduri serioase, legământ. Am întâlnit şi oameni care nu s-au lăsat învăţaţi de trend-ul actual şi trăiesc o fericire de invidiat. Promisiunea lor de iubire este dusă până la capăt. Şi acest capăt nu e prima ceartă, prima palmă sau divorţ.

Câţi nu au început să citească să îl caute pe Dumnezeu şi apoi să se sature? Să citească Biblia şi apoi să fie obosiţi de ea? Să încerce să fie mai ospitalieri, miloşi, deschişi faţă de nevoile şi durerile celorlalţi pentru ca mai apoi să le treacă? Mulţi, prea mulţi…

Ce găsesc încurajator este un singur verset din Biblie:

„Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Unul care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” (Evanghelia după Ioan 13:1)

Iar acest capăt a fost o umilinţă deosebită, spălarea picioarelor ucenicilor, bătăi din partea conducătorilor evrei, batjocori, suferinţa şi moartea pe cruce. Pentru ce, pentru cine? Pentru a salva nişte nehotărâţi. Eu şi cu tine, cei ce nu se pot decide odată să îşi continue drumul spre Dumnezeu până la capăt.

Paul Balaban

Comentarii