Lacrimi pe pernă. [devoțional de sănătate]

AZSCuvin   July 23, 2016   Comments Off on Lacrimi pe pernă. [devoțional de sănătate]

A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. Judecători 3,17

Eu şi fraţii mei am crescut lucrând din greu şi mâncând bine. Nu mân­cam între mese, şi doar din când în când aveam câte un desert, dar când mâncam, mâncam din plin. Din cauza muncii şi a jocului în aer liber, cantitatea de mâncare pe care o consumam nu era o problemă până când am intrat în clasa a opta.

Şoldul meu stâng a început să mă supere. Doctorii mi-au spus că am două opţiuni: fie să rămân olog, fie să trec printr-o operaţie mare şi să folosesc cârje timp de un an. Ştiam că aceasta însemna să nu mă mai pot juca cu mingea, să nu mai merg în drumeţie sau la schi.

Anul abia a trecut. A venit vara şi, în cele din urmă, eram liber. O pe­rioadă bună de timp, n-am spus nimănui că piciorul drept începuse să mă doară, dar la sfârşitul verii, mama a observat. Asta a însemnat mai multe consultaţii medicale, mai multe radiografii, o altă operaţie şi mai multe luni cu cârje.

Pe lângă aceasta, mă îngrăşam – poate nu atât de tare ca regele Eglon, dar ajunsesem mai mult decât dolofan! Avusesem prieteni, dar cine ar fi vrut să se întâlnească cu un băiat gras în cârje? Multe nopţi ţipam în pernă de frus­trare şi durere. Ştiu acum ce înseamnă să zâmbeşti la glumele făcute pe seama grăsimii, în timp ce ţi se rupe inima. Ştiu ce înseamnă să-ţi reţii lacrimile până când rămâi singur în cameră. Ştiu ce înseamnă să ţii regim şi iar regim, fără să vezi vreo schimbare.

Au trecut luni. A venit din nou primăvara şi am abandonat cârjele pentru totdeauna. Exerciţiile fizice au crescut şi am continuat să ţin regim până când a mai trecut un an. Eram atunci înalt şi slab. Astăzi, nimeni nu-şi poate imagina că am fost un băiat scund şi gras, dar eu îmi amintesc! Şi încă mă mai doare când aud pe cineva râzând sau făcând glume despre greutate.

In timpul acestor doi ani teribil de dificili, am învăţat că Dumnezeu mă ţinea lângă El. Chiar când îl băteam în piept şi-I ţipam în ureche, nu mi-a dat drumul niciodată. Uneori. îl acuzam că m-a abandonat, dar prin toate acestea, El a iubit un băieţel gras pe care toată lumea vroia să-l evite.

Ce susţinere poţi oferi cuiva care suferă de obezitate? Şi dacă tu eşti cel supraponderal, ai aflat că Dumnezeu încă te iubeşte şi te va ajuta, chiar dacă alţii spun lucruri care rănesc?

Autor: Homer Trecartin, Devoțional de sănătate 1998 – Dacă vrei să trăiești”

Comentarii